O nouă nominalizare la premiile Darwin, aceleaşi personaje

Nu cu mult timp în urmă, am propus să se întindă covorul roşu pentru decernarea premiilor pentru prostie  extrema -premiile Darwin la Galaţi. Motivul era simplu, o mînă de oameni determinaţi, ce păreau aplecaţi asupra problemelor, încercau cu mult zgomot şi consum de energie să facă ciorbă stingând focul. Nu au făcut ciorbă şi, iată, au fost premiaţi.

 

Ei bine, premianţii noştri s-au ambiţionat peste vară. Au urcat aroganţi pe scenă şi au promis public că vor încinge ceaunul şi vor face ciorbă, negreşit, în această iarnă. Ba chiar au împrumutat 20 de milioane de lei pentru a cumpăra câteva sticle de gaz să aprindă focul, gândindu-se că vor folosi lemnele şi cărbunii rămaşi în vatră de la vechiul ceaun.

 

Ok, mă veţi întreba, de ce trebuie întins iaraşi covorul roşu? Simplu, lemnele şi cărbunii sunt plini de apă! În loc să folosească gazul pentru a aprinde focul, oamenii noştri îl vor folosi pentru a întreţine focul! Pentru o scurtă perioadă de timp, ceaunul se va dezmorţi. Lemnele şi cărbunii nu se vor aprinde. Atunci, pentru a păstra aparenţele, vor continua să arunce gaz pe foc. E posibil, că de aceea suntem la premiile Darwin, să-şi arunce gaz pe ei, chiar înainte de a termina ultima sticlă.

 

Au realizat că dacă nu e foc rămân cu apa rece, aşa că, o parte dintre personajele noastre, au pornit vorba că vinovate sunt lemnele ude. De aia nu se aprinde focul! Ceea ce este corect, când apreciem afirmaţia prin prisma raportului cauză/efect. Doar că niciodată nu poate fi vinovat lemnul. Şi nici apa din lemn! Vinovaţi pot fi oamenii care au adus cărbuni şi lemne ude cu care să fiarbă ciorba. Adică oamenii noştri… Aceiaşi care au vărsat apă pe foc din 2011 încoace…

 

Dar să vedem care sunt faptele pentru care premianţii noştri au urcat pe podium.

 

Pasul 1 Electrocentrale aruncă apă pe foc.

La cererea Electrocentrale, Apaterm SA a intrat în faliment în plină iarnă. Efectul (din punct de vedere legal) a fost ca toate datoriile pe care Apaterm le-a strâns între data deschiderii procedurii de insolvenţă şi data intrării în faliment să fie înscrise în tabelul definitiv al creanţelor. Aşadar, scârbită de atâta neplată, Electrocentrale a solicitat cu voce tunătoare  ca sumele pe care le avea de recuperat din activitatea curentă a Apaterm să fie înscrise într-un tabel de creanţe. Altfel spus, alege să nu mai fie plătite pe măsura încasării, ci în măsura valorificării patrimoniului, în conformitate cu aşa numită “ordine de preferinţă”.  Şi mai precis, se pune în postura de a încasa banii după ce Apaterm (din vânzări de bunuri şi recuperări de creanţă de această dată) achită datoriile creditorilor garantaţi, salariali şi bugetari (exact în această ordine) şi numai proporţional cu ceilalţi creditori din categoria în care se află (chirografari, a patra ca ordine de preferinţă).

 

Pasul 2 Primăria mută ceaunul un pic mai spre stânga

Intră în atribuţii Calorgal, noua societate care va distribui căldura şi apa caldă gălăţenilor. De fapt este acelaşi ceaun dat un pic cu peria să ascundă maimultele petice. Unul dintre petice este lipsa acută a lichidităţilor cu care să-şi plătească facturile curente, salariile etc. De ce are acest petec care stă să crape? Probabil că va fi subiectul unei alte propuneri de premiere…

 

Pasul 3 Viitorul luminos al oraşului este amanetat  pentru 20 de milioane de lei. Cu dobândă buna, însă…

Pentru a arăta determinare, în lipsa viziunii de orice fel, oamenii noştri plâng la uşa guvernului pentru un împrumut. Îl obtin, pentru ca e uşor când semnează unul şi plătesc mulţi. Uraaa, de banii ăştia vom lua gaz să pornim focul! Vom avea ciorbăăă!

 

Pasul 4 Electrocentrale ia lemnele ude şi le pune sub ceaun

Aici mutare deşteaptă: contractul de furnizare gaz metan dintre Electrocentrale şi Romgaz amestecă trecutul incert (falita Apaterm se angajează să plătească sume lunare către poziţia a 4-a de preferinţă din tabelul său de creanţe) cu banii cerţi ce pot fi obţinuţi din împrumut şi din plăţile populaţiei. Apaterm va fi nevoită să “asmută câinii” asupra datornicilor (aceiaşi care plătesc şi factura curentă a Calorgal) şi să recupereze atât de mulţi bani încât să plătească creanţele garantate (dacă există garanţii care să fie valorificate), toate creanţele salariale şi toate creanţele bugetare înainte de a furniza lichiditate (proportional, bineinteles) către Electrocentrale. Asta înseamnă că indiferent cât de buni platnici vor fi beneficiarii serviciului de termoficare, încă din prima lună Electrocentrale va rata eşalonarea. Dacă nu are bani din altă parte, poate din vânzarea de energie electrică.

 

Pasul 5 Gazul a luat foc, apa din ceaun s-a dezmorţit. Pentru cât timp?

În paralel cu hohotele de râs (sau plâns) pentru gafele conducerii, oamenii tehnici din cele două companii (Electrocentrale şi Calorgal) trebuie felicitaţi. Sunt adevăraţii profesionisti care fac posibilă, încă, pornirea sistemului centralizat de termoficare. Ei sunt cei care transformă materiile, sunt cei care fabrică şi conduc energia către cei care au atâtă nevoie de ea. Însă, activitatea lor (furnizarea de caldură şi apă caldă) este dependentă de modul în care işi face treaba conducerea, de modul în care sunt făcute hârtiile.  Dacă sunt făcute prost, activitatea se blochează.

Calorgal a fost concepută ca o societate liberă de poverile şi greşelile trecutului. Chiar dacă administrează aceeaşi reţea energofagă, măcar nu este încărcată cu penalitaţi, procese şi alte asemenea probleme care au făcut-o neeligibilă, neatractivă, pe cea veche. Trebuia să fie o punte între trecut şi viitor. Ei bine, exact ca în desenele animate, Calorgal primeşte cadou din partea Electrocentrale (creditorul care a decis atât numele administratorului/lichidatorului judiciar al Apaterm cât şi cadrul juridic în care să relaţioneze cu această întreprindere) un tort cu bombă cu fitilul aprins: va primi agent termic spre distribuire cât timp Apaterm, societate în faliment, va plăti tranşe dintr-o datorie pentru care, din punct de vedere legal, nu sunt îndeplinite condiţiile de plată.

 

Buuum! Bomba a explodat, gazul s-a terminat, ceaunul a crăpat definitiv, ciorba nefiartă a stins iarăşi focul, creditul va fi plătit de populaţia rămasă nemâncată. Probabil, individual, fiecare se va gândi la rece ce are de făcut. În acest timp, oamenii despre care vorbeam acum, dar şi în episodul anterior, vor păşi mândri pe covorul roşu. Vor fi premiaţi pentru a doua oară. Sperăm, ultima oară!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp