Debutul insolvenței, perioada de observație cum este ea denumită, are proprietatea de a slăbi presiunea creditorilor asupra debitorului îndatorat. Evenimentul în sine reprezintă fundația unui nou început doar dacă privim consecințele sale din cât mai multe unghiuri. Redăm mai jos câteva aspecte de luat în calcul.
Pe de o parte
Datoriile debitorului, scadente la data deschiderii procedurii vor fi achitate, spune legea, în conformitate cu programul de plăți al planului de reorganizare. Sau conform regulilor de distribuire ale sumelor obținute în faliment. Adică o gură uriașă de aer pentru o activitate sufocată.
Apoi, tot în notă pozitivă, sunt stopate penalitățile/majorările de întârziere pentru sumele datorate creditorilor bugetari și cele calculate în baza contractelor comerciale aflate în sold la data deschiderii procedurii. Cu o singură condiție: să nu fie garantate cu active de orice fel din patrimoniul debitorului. Și cum în bună parte plățile curente sunt direcționate, contractual, prioritar către stingerea accesoriilor (penalități și majorări), iată că intrarea în insolvență a debitorului înseamnă reducerea vitezei de îndatorare provocată de costurile majorate (penalități) ale creditului furnizor apelat forțat, fără acord (datorii comerciale neplătite). Altfel spus, datoriile anterioare intrării în insolvență vor fi înscrise în tabelul creanțelor. Rămân fixe și scadente la un termen definit de Lege. În consecință plățile efectuate în cursul activității curente vor fi direcționate către stingerea datoriilor curente.
În sens invers
Trebuie menționat deficitul de numerar care rezultă din modificarea comportamentului de business al unor furnizori, provocat de aversiunea față de risc și teama de situații complicate juridic. Aceștia vor solicita plata în avans sau eventuale garanții pentru a continua livrarea produselor și serviciilor necesare debitorului. Astfel, continuarea activității va avea nevoie de o suplimentare a capitalului de lucru pe măsură ce creditul furnizor se restrânge.
De asemenea, trebuie avut în vedere că debitorul nu se mai poate baza pe sumele netrase până-n plafon din liniile sale de credit. Și, de cele mai multe ori, creditarea nouă (dacă încă era posibilă) este blocată. Așadar, eventualele supape de lichiditate ale debitorului sunt închise. Singurele surse de creștere ale capitalului său de lucru fiind doar cele interne.
Câteodată, pe fondul reducerii gradului de libertate în aprovizionare al debitorului, am întâlnit fenomenul scumpirii unor produse/servicii. Sunt situații în care produse sau servicii de bază (cum ar fi, de exemplu, produse cu documentații stufoase, timp lung de pregătire a producției, produse/servicii dedicate, spații cu cerere mare de închiriere etc) este dificil să fie procurate în termen scurt din alte surse. Unii furnizorii utilizează această pârghie și inițiază procedura de renegociere a prețurilor cu scopul de a adăuga costurile asimilate riscului indus de starea de insolvență a clientului lor.
Altfel, sunt de ținut în echilibru, prin negociere intensă și determinare cât mai limpede a perspectivei, contractele comerciale și cele de muncă. Acestea, în anumite condiții, pot fi denunțate de către administratorul judiciar. Scopul fiind echilibrarea urgentă a fluxului de numerar care să genereze fonduri pentru dezvoltare și, evident, pentru rambursări către creditori.
Cheltuielile de procedură.
Să nu omitem faptul că debitorul va plăti cheltuielile procedurii din averea sa. Respectiv onorariul administratorului judiciar, costurile evaluării activelor sale, onorariul eventualilor experți angajați punctual pentru asigurarea celerității și liniștii procedurii. În cazul în care intenția de reorganizare este exprimată, aceste cheltuieli vor fi suportate din plusvaloarea creată din activitatea curentă.
Dacă, însă, sunt sume de recuperat pe cale judiciară, debitorul va fi scutit de plata taxelor de timbru. Pentru acțiunile introduse în instanță de administratorul judiciar. Odată ce accesul la justiție nu mai este condiționat de achitarea unor taxe de timbru care pot fi prohibitive pentru debitorul subfinanțat, șansa de recuperare ale unor creanțe litigioase crește considerabil. Fără presiuni pe fluxul de numerar.
Am enumerat câteva efecte care influențează în termen scurt fluxul de numerar. Decizia de continuare a activității este puternic dependentă de proiecția unui flux de numerar sănătos. Și va fi argumentată/consolidată în raportul pe cauzele insolvenței întocmit de administratorul judiciar.
