Am observat de-a lungul timpului, publicate în BPI, convocatoare de adunări sau comitete de creditori cu ordine de zi aprobarea unor acte de administrare pentru activitatea curentă a debitorului, cum ar fi contracte de închiriere, cheltuieli cu reparațiile, angajarea unor cheltuieli de marketing sau modificarea contractelor cu furnizorii ori clienții debitorului. Așadar există un adevărat model în a transfera deciziile, sub masca transparenței, de la administratorul judiciar la creditori, pasându-le acestora soluționarea problemelor curente ale activității debitorului, probleme banale de business.
Ce spune legea despre activitatea curentă?
Administratorul special este numit de acționarii societății și administrează activitatea debitorului în perioada de observație și în cea de reorganizare. Sub supravegherea administratorului judiciar.
Supravegherea activității debitorului este exercitată de administratorul judiciar. Și constă în analiza permanentă a activității debitorului și avizarea prealabilă (de conformitate) atât a măsurilor care implică patrimoniul debitorul, cât și a celor menite să conducă la restructurarea/reorganizarea acestuia. Avizarea se efectuează pe baza unei raportări întocmite de administratorul special. Acesta menționează că au fost verificate și că sunt îndeplinite condițiile privind realitatea și oportunitatea operațiunilor juridice supuse avizării.
Partajare decizională
Gestionarea operațiunilor curente se realizează de administratorul special sub supravegherea administratorului judiciar. Iar ceea ce depășește limitele activităților curente permise în perioada de observație este supusă aprobării comitetului creditorilor. Atenție, supravegherea unei activități, oricare ar fi aceea, implică cunoașterea modului de funcționare și a limitelor normale în care să se încadreze parametrii acesteia. A supraveghea activitatea curentă presupune reacție la modificarea unor parametrii definiți. Altfel, s-ar fi numit vizionare.
Intervenția administratorului judiciar în decizia de afaceri a debitorului este minimă.
Motivul este unul extrem de puternic: practicianului în insolvență îi este imposibil a cunoaște afacerea mai bine decât debitorul însuși. Nu e specializat în producția de bunuri, în comerțul cu mărfuri, construcții sau în orice alt domeniu activează debitorul. Mai mult, nu este familiarizat cu particularitățile fondului său de comerț. Dacă debitorul vrea să-și salveze afacerea, este necesar să colaboreze de bună voie și să sprijine practicianul în insolvență. Cum? Cu toate informațiile necesare formării unei opinii pertinente la nivel macro, cu privire la derularea și restructurarea activității sale.
Experiența practicianului în insolvență reprezintă un plus. Ceea ce contribuie la sporirea încrederii stakeholderilor în capacitatea de redresare a debitorului. Totodată, înțelegerea problemelor și consultarea constructivă, profesională, cu administratorul special va conduce la conturarea unui flux decizional coerent. Acesta va fi prezentat periodic creditorilor, spre informare, în rapoartele de activitate.
Doar în cazul unui conflict între opinia administratorului special, care consideră că operațiunea comercială propusă este necesară și benefică, și opinia administratorului judiciar, care apreciază contrariul, decizia urmează a fi luată de comitetul creditorilor. Iar această decizie nu poate fi atacată pe calea contestației decât pentru motive de nelegalitate.
Concluzionând
Adoptarea deciziilor și măsurilor necesare derulării activității curente a debitorilor este obligația administratorului special. Și este realizată sub supravegherea administratorului judiciar. La fel și deciziile și măsurile de maximizare a averii debitorilor în perioada în care nu este ridicat dreptul de administrare. Acestea vor fi prezentate creditorilor în rapoartele periodice de activitate ale administratorului judiciar, aceștia având posibilitatea contestării lor.
Comitetul/adunarea creditorilor va fi convocat/ă, în condițiile legii, doar în caz de divergență între cei doi administratori asupra eficacității/oportunității implementării unei/unor măsuri. Convocatorul trebuie să prezinte pe larg problema și să descrie variantele de soluționare identificate de cei doi administratori pentru care se solicită creditorilor votul.
