Insolvența – catharsis economic. De când lumea.

Omul modern are nevoi. Nu sunt mult diferite de cele de acum 1000 sau 500 de ani. Doar că sunt satisfăcute diferit, cu mult mai mulți oameni implicați. 

Mai exact, în trecut, când voiai să încălzești o cameră, aveai o sobă, te asigurai că soba este curățată și că ai lemne strânse din pădurea de lângă casă. Astăzi ai o centrală termică automată. Și funcționează pe gaz metan adus de la sute de kilometri depărtare, dintr-un foraj de mii de metri adâncime. Sau, poate, ești abonat al unui sistem centralizat de încălzire. Câți oameni sunt implicați în asigurarea confortului termic? Mult mai mulți. Tu însă ești eliberat de operațiunile zilnice, permanente. Pentru că în mod similar tratăm acum și nevoia de hrană, îmbrăcăminte, deplasare, distracție, iubire, cultură, comunicare, securitate etc. Rezultatul? Timpul tău va fi dedicat comunității, vei presta muncă specializată. 

De-a lungul timpului activitățile specializate au suferit mutații dramatice în încercarea de a acoperi cât mai bine și mai cuprinzător nevoile oamenilor. Nevoile oamenilor – au rămas aceleași! Practic s-au modificat fluxurile prin care acestea erau satisfăcute, s-a îmbunătățit calitatea produselor și serviciilor, a crescut diversitatea lor. Concluzia este că perechea inovație – adaptare reprezintă factorul de agresiune pozitivă dedicat profesioniștilor. Reprezintă forța civilizatoare care închide afaceri învechite, organizări defectuoase, de ce nu – pariuri pierdute sau decizii întârziate. Sau le adaptează.

Insolvența, privită din perspectiva ansamblului piețelor

Este o stare normală, obligatorie evoluției, în care performanța măsurată prin criteriul lichidității resurselor unei afaceri  este reprezentată fidel pe Curba lui Gauss: extremele (cei mai buni și cei mai slabi) sunt puțini, aproximativ 10% din total fiecare, dar există. Se referă la reciclarea organizațiilor neadaptate, a codurilor fiscale împovărate, fără perspectivă limpede de rambursare.

Insolvența, privită din unghiul comunității, este un instrument juridic care are menirea de a proteja de la distrugere a oamenilor implicați în afaceri și a avuțiilor create de aceștia până la un moment dat. Insolvența protejează atunci când procedura este bine pusă în operă, când este aplicată echilibrat și prioritar în serviciul comunității, mai puțin a intereselor private.

Din punctul de vedere al celui care intră în insolvență, este o procedură restrictivă, cu bune și rele, un catalizator pentru deciziile majore în condițiile unei preluări (parțială sau totală) a controlului, dar și a responsabilității. Este o procedură de tranziție din care compania iese eficientizată. Sau, dacă nu, măcar oamenii implicați și activele sunt rapid absorbiți într-o formă de organizare superioară, stabilă, performantă. 

 Insolvența reprezintă acel mecanism prin care se purifică în mod continuu mediul economic

Să nu uităm că, vrem nu vrem, nevoile comunității rămân, în esență, aceleași… Diferă, de la epocă la alta, modul de satisfacere a acestora de către piață. Insolvența reprezintă acel mecanism prin care se purifică în mod continuu mediul economic, înlăturând businessurile mai puțin pragmatice, mai puțin adaptate unui anumit context, formele mai slabe de organizare și, de multe ori, pe cei care-și asumă riscuri mai mari decât pot duce.

Facebook
Twitter
LinkedIn
WhatsApp