De câteva zile încoace, presa tabloidă din Vâlcea molfăie isprava președintelui Partidului Socialist Român, domnul Constantin Rotaru, cel care a decis că a sosit timpul să se implice în dosarul Oltchim. Mai târziu, este adevărat, dar bine că apucă omul să-și descarce năduful! Că uite, se trezea mai devreme cu câțiva ani și era nevoit să strige la repetenții managementului românesc să-i pună la treabă: „Băăă, conduceți bă ca lumea, lăsați, bă, bani și la fabrică că uite, o băgați în insolvență și vine Piperea cu echipa lui!”

Am citit cererea domnului președinte. Raționament bun, tonus, o doză reconfortantă de revoltă, final viguros, bărbătesc! Totuși, deși apreciez strădaniile domnului Rotaru, cred că cererea din anul 2005 a deținutului Mircea Pavel este mult peste lucrarea dumnealui, din toate punctele de vedere.

În presa acelor ani stă consemnat că Mircea Pavel a făcut o plângere penală împotriva lui Dumnezeu, pe care l-a acuzat de trafic de influenţă, înşelăciune, tăinuire şi primire de foloase necuvenite. „Prin botezarea mea la biserică s-a făcut un contract cu pârâtul Dumnezeu pentru a-l îndepărta pe diavol din mine şi a mă feri de necazuri. Până acum, pârâtul nu şi-a onorat contractul. Dimpotrivă, a pretins şi primit de la mine diferite bunuri şi rugăciuni în schimbul iertării păcatelor şi promisiunii că voi scăpa de necazuri şi voi avea o viaţă mai bună“.

Pe bune acum, se compară? De departe e mai bun Mircea Pavel!

Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on linkedin
LinkedIn
Share on whatsapp
WhatsApp