Întreprinderile nu există fără resursa umană. Oamenii sunt cei care le ridică pe culmile succesului și tot oamenii sunt cei care au sarcina de a le salva de la faliment. Am putea spune că întreprinderile sunt acele corăbii din hârtie cu care poți naviga până departe sporind prosperitatea tuturor sau, dacă pierd stabilitatea financiară, la debutul insolvenței, care vor fi părăsite înainte de a se scufunda. Simplist vorbind, întreprinderile sunt forme juridice prin intermediul cărora angajați și colaboratori se organizează pentru a utiliza resurse cu scopul de a produce bunuri și servicii necesare tot oamenilor, în general, sau altor întreprinderi. Sunt oameni care lucrează împreună având meserii complementare, armonizați prin contracte, spirit de echipă, leadership și, evident… salarii și beneficii.
Apar și momente când întreprinderile sunt nevoite să consume resurse mai multe decât cele de care dispun. De ce? Pot fi câteva luni proaste, cu vânzări reduse, sub pragul de rentabilitate. Poate o sumă neîncasată de la un client intrat în faliment. Sau, într-o conjunctură a pieței, prețul produsului finit scade până nu mai acoperă costurile de producție. Sau crește prețul materiei prime, iar contractele sau piața nu permit ajustarea imediată a prețului de vânzare. Avansul tehnologic al concurenței, globalizarea, tulburări politice sau pandemice… toate pot genera șocuri pe care întreprinderile le amortizează inițial din rezervele disponibile, apoi, după epuizarea lor, devin vulnerabile.
Debutul insolvenței – Negestionate, tensiunile organizației provoacă un exod al celor mai pregătiți și performanți salariați
Este momentul când apar tensiunile în organizație. Negestionate, acestea provoacă un exod al celor mai pregătiți și performanți salariați, respectiv, al celor cu adversitate la risc (cu cheltuieli fixe mari). Personalul care pleacă va alimenta competiția atât cu abilitățile lor profesionale cât și cu informații și aptitudini dobândite, specifice domeniului de activitate.
Din observațiile noastre, înainte de debutul insolvenței crește presiunea pe vânzări. Iar primii oameni care părăsesc compania sunt din acest departament. Adesea vânzările scad și mai mult. Tensiunile se propagă către producție, solicitați să diminueze cheltuielile, reviziile, reparațiile utilajelor și alte asemenea. Calitatea produselor se deteriorează (respectarea termenelor, service-ul etc) și va afecta vânzările. Rezultatul este previzibil: pleacă angajații performanți din producție.
Deja insolvența este iminentă. Dacă nu este anticipat, debutul procedurii va găsi debitorul cu echipa șubrezită, demoralizată și lipsită de perspectivă. Pe fundalul restricțiilor impuse prin lege și a unui efort susținut de adaptare a organizației la solicitările administratorului judiciar, hemoragia de personal continuă. De această dată din toate departamentele. Iar fără oamenii pe care i-a avut și cu posibilități restrânse de recrutare, probabilitatea de a ajunge în faliment este mare.
Piața muncii este vie și nimic nu poate ține în loc un angajat performant dezamăgit, criticat pentru problemele altora, poate neplătit, dar sigur lipsit de perspectivă! Prin urmare, gestionarea crizelor presupune menținerea echipelor unite, capabile de efort și sacrificii (dacă este cazul) pentru obiective clare, tangibile. Este nevoie de anticipare, de leadership și sprijin în gestionarea cu profesionalism a crizelor. De manageri experimentați în gestionarea crizelor.
