În procedura de insolvență, scopul ar trebui să fie redresarea debitorului sau, în cazul inevitabil al falimentului, valorificarea eficientă a activelor pentru plata creditorilor. Însă, în practică, creditorii majoritari sau grupurile de creditori pot avea alte interese: eliminarea debitorului de pe piață, preluarea unor active valoroase sau blocarea unui concurent.
Prima etapă critică este numirea practicianului în insolvență, o decizie care determină desfășurarea întregii proceduri și obținerea unu proces echitabil. Practicianul în insolvență poate influența direct echilibrul între interesele creditorilor și șansele de redresare ale debitorului. În mâinile unui creditor majoritar, acest proces poate deveni un instrument de control economic.
Mecanismele prin care se preia controlul asupra debitorului
Un exemplu obișnuit începe cu solicitarea succesivă de informații financiare, economice și chiar tehnice, sub pretextul validării unor date. Creditorii folosesc aceste informații pentru a-și orienta viitoarele acțiuni și, odată obținut controlul, pot refuza planurile de reorganizare, fără obligația de a-și motiva votul.
Astfel, activitatea debitorului este suspendată, iar activele intră rapid în vânzare. Între timp, un alt operator este pregătit să preia locul lăsat liber pe piață, în beneficiul creditorului majoritar sau al unui concurent.
Practicianul în insolvență: cheia echilibrului sau a dezechilibrului
Practicianul în insolvență este numit prin hotărârea adunării creditorilor sau a creditorului majoritar. În teorie, acest practician trebuie să fie un administrator independent. În realitate, însă, numirea sa poate fi influențată de un alt practician, de un creditor majoritar aflat în insolvență sau de un grup de creditori care acționează concertat.
Cazurile devin și mai complexe când un singur creditor exercită un control pe verticală și orizontală asupra mai multor debitori din aceeași piață. Practicianul ajunge astfel să dețină informații sensibile despre industrii strategice precum energia, transporturile sau industria alimentară, ceea ce poate distorsiona concurența.
Tensiunile asupra practicianului: cum se atacă independența acestuia?
Practicianul care refuză să se conformeze intereselor creditorilor majoritari poate deveni ținta unor presiuni semnificative. Printre acestea se numără:
- Reducerea retroactivă a onorariului prin hotărârea adunării creditorilor;
- Cereri abuzive transformate în hotărâri ale Comitetului Creditorilor, care sunt obligatorii pentru practicianul în insolvență;
- Hotărâri executorii, chiar și atunci când sunt contestate, producând efecte ireversibile până la soluționarea legalității lor.
Aceste practici subminează independența practicianului și capacitatea acestuia de a gestiona corect procedura.
Cum pot fi prevenite astfel de abuzuri și cum poți avea parte de un proces echitabil?
Soluția depinde de noi, practicienii în insolvență, și de măsurile legislative pe care le putem propune și susține. Este esențial ca atât Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), cât și noi, cei de la RomInsolv, să vizăm protecția debitorului și să acționăm pentru consolidarea integrității profesiei și protejarea echilibrului în procedurile de insolvență. Printre măsurile necesare se numără:
- Recunoașterea legală a dreptului practicianului de a contesta hotărârile Comitetului Creditorilor.
- Eliminarea posibilității convocării și prezidării adunărilor de creditori de către un creditor sau grup de creditori.
- Redefinirea conflictului de interese, interzicând creditorilor în insolvență să desemneze practicieni pentru debitorii lor.
- Eliminarea unor prevederi legislative problematice din OUG nr. 86/2006 (art. 28 alin. 2 și alin. 5).
- Stabilirea unui prag minim pentru onorariile practicienilor și introducerea unor criterii clare de calcul al acestora.
- Interzicerea modificării retroactive a onorariilor administratorilor sau lichidatorilor judiciari după numire.
- Clarificarea condițiilor pentru oferta depusă în cazul selecțiilor organizate de ANAF sau alte instituții de stat, astfel încât să nu poată fi modificată ulterior.
Procedura de insolvență poate deveni un instrument de eliminare a debitorilor incomozi sau de distorsionare a pieței dacă nu sunt respectate principiile de transparență și echitate. Numirea unui practician independent, sancționarea abuzurilor și reglementările clare sunt esențiale pentru a proteja interesul public și a menține integritatea procesului.
Ce înseamnă toate acestea pentru tine, ca antreprenor aflat în dificultate
Dacă ai ajuns să citești acest articol, este posibil să te afli deja într-o situație delicată sau să îți dorești să previi una. Informațiile prezentate mai sus nu sunt simple considerații teoretice, ele reflectă mecanismele reale prin care, în cadrul procedurii, se iau decizii ce pot influența decisiv viitorul afacerii tale.
Vestea importantă este că nu ești lipsit de opțiuni. De cele mai multe ori, diferența dintre o companie care reușește să se reorganizeze și una care ajunge în faliment ține de calitatea profesioniștilor implicați. Un practician cu adevărat independent, poate asigura desfășurarea corectă a procedurii, astfel încât planul de reorganizare să fie analizat pe baza realităților economice și a cadrului legal aplicabil.
Ai nevoie de un partener care să te sprijine în această etapă?
La RomInsolv, suntem practicieni în insolvență cu experiență în gestionarea a sute de situații similare. Rolul nostru nu este doar acela de a administra o procedură, ci de a identifica soluția adecvată fiecărui caz, fie că vorbim despre reorganizare, despre o lichidare controlată sau despre o evaluare realistă a riscurilor existente.
Dacă îți dorești un proces echitabil și explicații clare, adaptate situației tale, ne poți contacta prin formularul de pe site sau telefonic pentru o discuție confidențială.
