Ai o firmă care folosește mașini în leasing pentru livrări, transportul angajaților sau deplasări la clienți. Acestea sunt active esențiale, fără de care activitatea zilnică ar fi greu de continuat, însă, în momentul în care firma intră în insolvență, apare imediat o întrebare practică: mai pot fi folosite în continuare sau trebuie predate finanțatorului?
Răspunsul nu este automat și nici universal valabil. Deschiderea procedurii de insolvență nu duce, în sine, la pierderea dreptului de folosință asupra bunurilor aflate în leasing. În același timp, utilizarea lor nu poate continua necondiționat. Totul depinde de analiza administratorului judiciar și de capacitatea reală a companiei de a susține plata ratelor curente.
Cine decide dacă mai poți folosi mașinile în leasing în insolvență
În momentul în care o companie intră în insolvență, contractele de leasing aflate în derulare intră într-o zonă sensibilă. Deși până la acel moment utilizarea bunurilor a fost firească, în baza contractului, deschiderea procedurii schimbă echilibrul juridic dintre utilizator și finanțator.
În esență, societatea de leasing rămâne proprietarul bunurilor pe toată durata contractului, iar utilizatorul are doar un drept de folosință condiționat de respectarea obligațiilor contractuale. În insolvență, această distincție devine esențială, deoarece orice decizie privind continuarea utilizării depinde de poziția finanțatorului.
În practică, continuarea contractului este posibilă doar dacă finanțatorul își menține acordul și dacă administratorul judiciar apreciază că plata ratelor curente poate fi susținută din activitatea curentă a companiei. În lipsa acestor condiții, bunurile sunt, de regulă, predate, iar discuțiile se mută ulterior în zona diferențelor de valoare și a creanțelor rezultate.
Rolul administratorului judiciar în continuarea contractelor
Chiar dacă finanțatorul este de acord, continuarea contractului de leasing in insolventa nu este automată. Administratorul judiciar trebuie să analizeze și să justifice faptul că societatea poate susține plata ratelor viitoare din activitatea curentă. În lipsa acestei demonstrații, continuarea contractului devine dificil de susținut.
Analiza se concentrează în primul rând pe fluxul de numerar al companiei. Dacă există încasări curente suficiente pentru acoperirea ratelor lunare și dacă menținerea lor este justificată în activitatea curentă a societății. Dacă nu, trebuie identificate surse certe de finanțare sau încasări viitoare care pot susține aceste obligații.
În paralel, administratorul judiciar va propune finanțatorului un cadru concret de plată, inclusiv pentru eventualele restanțe. Acestea nu pot fi ignorate, ci trebuie tratate fie prin eșalonare, fie prin includerea lor în planul de reorganizare. În anumite situații, se poate negocia și returnarea unei părți din bunuri, în special în cazul flotelor auto, pentru a păstra doar activele strict necesare desfășurării activității.
Ce se întâmplă dacă nu se ajunge la un acord continuarea leasingului: predarea și consecințele financiare
În situația în care finanțatorul nu își exprimă acordul pentru continuarea contractului sau administratorul judiciar nu poate fundamenta capacitatea de plată a ratelor curente, bunurile aflate în leasing sunt, în mod obișnuit, predate. Din acel moment, dreptul de folosință încetează, iar activele ies din patrimoniul de utilizare al companiei.
Predarea bunurilor nu este doar o operațiune logistică, ci și un proces cu efecte financiare directe, întrucât la momentul returnării se realizează evaluarea acestora pentru stabilirea valorii de piață.
Diferențele de valoare au implicații distincte:
- Dacă valoarea de piață este mai mare decât obligațiile rămase din contract, poate rezulta o sumă de restituit din partea finanțatorului, în măsura în care sumele achitate anterior depășesc valoarea de acoperire a bunului la momentul evaluării.
- Dacă valoarea de piață este mai mică decât obligațiile rămase, diferența devine o creanță a finanțatorului împotriva debitorului și se înscrie la masa credală, urmând a fi tratată conform regulilor de distribuire din procedura de insolvență.
Aceste efecte sunt relevante nu doar din perspectiva utilizării bunurilor, ci și din perspectiva structurii masei credale, întrucât pot influența nivelul total al datoriilor și modul de distribuire în cadrul procedurii.
Dialogul și negocierea pot permite continuarea contractului de leasing
Deși deschiderea procedurii de insolvență introduce constrângeri suplimentare, unul dintre elementele esențiale în gestionarea contractelor de leasing rămâne dialogul dintre părți. Finanțatorul nu este, în esență, un adversar, ci un partener contractual care urmărește recuperarea expunerii financiare în condiții de risc controlat. În multe situații, interesele părților pot fi compatibile.
Ce poate câștiga debitorul prin negociere?
- continuitatea utilizării bunurilor esențiale pentru desfășurarea activității
- evitarea costurilor și efectelor negative generate de predarea și evaluarea bunurilor
- menținerea unui cadru contractual funcțional, cu impact pozitiv asupra relațiilor comerciale
Ce interese are finanțatorul?
- recuperarea sumelor datorate, în condiții de predictibilitate
- reducerea riscului de neplată și a costurilor asociate recuperării forțate
- menținerea unui contract activ, cu un debitor care își continuă activitatea
În practică, soluțiile sunt adaptate fiecărui caz și pot include:
- reeșalonarea ratelor, cu ajustarea graficului de plată
- restructurarea parțială a flotei, prin returnarea unor bunuri și păstrarea celor esențiale
- eșalonarea datoriilor restante sau integrarea acestora într-un plan de reorganizare
O negociere reușită se bazează pe transparență, pe un plan financiar realist și pe capacitatea debitorului de a demonstra că activitatea poate continua în condiții sustenabile. În aceste condiții, menținerea contractului de leasing devine, de regulă, o soluție viabilă pentru ambele părți.
Acum știi ce se întâmplă cu mașinile în leasing în insolvență. Ce urmează mai departe?
Contractele de leasing nu sunt afectate automat în sensul pierderii bunurilor odată cu deschiderea procedurii de insolvență. Totuși, utilizarea în continuare a acestora nu este necondiționată. Două elemente devin esențiale: poziția finanțatorului și analiza administratorului judiciar privind capacitatea companiei de a achita ratele viitoare.
În lipsa unui acord al firmei de leasing sau dacă nu poate fi justificată susținerea plăților din activitatea curentă, bunurile sunt, în mod obișnuit, predate. Există însă și situații în care contractele pot continua. Printr-o negociere corect structurată, bazată pe un plan de plată realist și pe transparență financiară, bunurile pot rămâne în folosința companiei.
Dacă te afli într-o astfel de situație, echipa RomInsolv poate oferi suport în analiza contractelor și în gestionarea relației cu finanțatorii.
