Pentru multe companii, momentul în care se pune problema deschiderii procedurii de insolvență apare într-un context de dificultate financiară, în care activitatea nu mai poate fi susținută în condiții normale. Legea nr. 85/2014 stabilește cadrul în care această procedură poate fi inițiată și definește categoriile de persoane care au dreptul de a formula cererea. Procedura poate fi solicitată atât de debitor, de creditorii, cât și de salariați, în funcție de circumstanțele fiecărei situații și de îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
Debitorul poate solicita deschiderea procedurii de insolventa atunci când constață că nu mai poate face față obligațiilor scadente și că dificultățile financiare afectează continuitatea activității. Aceasta trebuie să dovedească ca are datorii ce depășesc suma de 50.000 lei și sunt scadente de cel puțin 60 de zile și nu are fonsuri suficiente pentru a le plăti. Antreprenorul este primul care constată imposibilitatea de a asigura aprovizionarea cu materii prime sau mărfuri, întârzieri repetate la plată, pierderea personalului esențial sau crize operaționale care afectează desfășurarea normală a activității și astfel, cu respectarea condițiilor impuse de lege, poate cere protecția legii insolvenței. Astfel, apelează la un mecanism legal prin care activitatea poate fi reorganizată și patrimoniul este protejat conform legii. Debitorul poate utiliza instrumentele procedurii pentru stabilizarea situației financiare și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, pentru propunerea unui plan de reorganizare.
Aceeași regulă se aplică și creditorilor. Creditorii pot solicita deschiderea procedurii dacă sunt îndeplinite condițiile privind valoarea-prag și scadența creanței, respectiv, cererea poate fi formulată atunci când creanța depășește suma de 50.000 lei și este scadentă de cel puțin 60 de zile. Această prevedere se aplică furnizorilor, prestatorilor de servicii sau altor titulari de creanțe certe, lichide și exigibile, care nu și-au recuperat sumele datorate în termenul legal. În cazul în care debitorul nu își îndeplinește obligațiile, creditorul poate apela la procedura insolvenței pentru a-și proteja drepturile și pentru a participa la distribuirea fondurilor în cadrul procedurii colective. Legea stabilește condițiile în care creanța este considerată certă și modul în care se verifică îndeplinirea criteriilor necesare pentru formularea cererii.
De asemenea, și salariații pot solicita deschiderea procedurii de insolvență dacă datoriile angajatorului față de ei depășesc echivalentul a șase salarii medii brute pe economie. Această prevedere oferă protecție persoanelor aflate în raporturi de muncă cu debitorul și permite inițierea procedurii în situațiile în care neplata salariilor indică o dificultate financiară semnificativă. Cererea formulată de salariați este analizată în aceleași condiții ca și cererile formulate de alți creditori, iar instanța verifică îndeplinirea criteriilor prevăzute de lege.
După depunerea cererii, instanța verifică competența, legalitatea citării părților și existența stării de insolvență. În cazul cererilor formulate de creditori, primul termen de judecată este acordat în două-trei luni de la deupunerea cererii, în funcție de încărcarea instanței și de particularitățile dosarului. Acest interval poate fi utilizat pentru analizarea situației financiare și pentru conturarea unui plan de redresare care să valorifice instrumentele prevăzute de lege. Debitorul are posibilitatea de a pregăti documentele necesare și de a evalua opțiunile disponibile în funcție de circumstanțele specifice ale activității sale.
Cererea de deschidere a procedurii formulată de debitor se judecă de urgenţă, în termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prin urmare, dacă debitorul își declară intenția de reorganizare, trebuie să pregătească strategia și să indice resursele înainte de a introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenței.
Gestionarea corespunzătoare a momentului deschiderii procedurii este importantă atât pentru debitor, cât și pentru creditori. Atunci când insolvența este iminentă, solicitarea în timp util poate facilita accesul la măsurile de protecție și reorganizare prevăzute de lege. În situația în care cererea este formulată de creditori, comunicarea unui plan realist poate contribui la menținerea încrederii și la diminuarea pierderilor. Procedura oferă un cadru legal prin care activitatea poate fi stabilizată, iar măsurile de redresare pot fi aplicate în mod organizat, în funcție de circumstanțele fiecărei situații.
Deschiderea procedurii de insolvență și importanța gestionării acesteia
Deschiderea procedurii produce efecte imediate asupra activității debitorului și asupra raporturilor cu creditorii. De la acest moment, executările silite individuale sunt suspendate, iar creanțele se urmăresc în cadrul procedurii colective. Actele și operațiunile debitorului sunt analizate în funcție de perioada în care au fost încheiate și de impactul lor asupra patrimoniului, iar administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar verifică documentele și situațiile financiare pentru a stabili cauzele dificultății.
În perioada de observație, sunt identificate creanțele și este întocmit tabelul preliminar, pe baza declarațiilor depuse de creditori. Această etapă permite stabilirea structurii masei credale și a drepturilor fiecărui creditor în procedură. Debitorul își poate continua activitatea în condițiile prevăzute de lege, iar măsurile dispuse urmăresc conservarea patrimoniului și menținerea funcționării, atunci când acest lucru este posibil.
În funcție de situația financiară și de perspectivele activității, procedura poate continua fie prin reorganizare judiciară, fie prin faliment. Reorganizarea presupune întocmirea unui plan care să permită achitarea creanțelor în condițiile prevăzute de lege, iar implementarea acestuia este supusă aprobării creditorilor și confirmării judecătorului-sindic. În cazul în care reorganizarea nu este posibilă, procedura continuă cu lichidarea activelor și distribuirea sumelor obținute către creditori, în ordinea stabilită de lege.
Deschiderea procedurii de insolvență reprezintă un cadru în care drepturile părților sunt protejate, iar măsurile aplicate sunt stabilite în funcție de situația concretă a debitorului. Etapele procedurii sunt reglementate strict, iar desfășurarea lor urmărește asigurarea unui echilibru între interesele creditorilor și posibilitatea debitorului de a-și continua activitatea sau, după caz, de a lichida patrimoniul în condițiile prevăzute de lege.
