Deschiderea procedurii de insolvență la cererea creditorului

8 apr., 2026 | Resurse despre insolvență, Strategii de reorganizare

Somația de plată a fost primul semnal că un creditor nu mai acceptă amânări și că situația începe să iasă din zona unei simple discuții comerciale. În lipsa unei soluții, problema a evoluat către ordonanța de plată, care a transformat relația într-o procedură judiciară simplificată, bazată pe documente și termene clare. Dacă nici această etapă nu a dus la stingerea datoriei, litigiul a fost dus mai departe în instanță, unde a căpătat o dimensiune mai complexă și o durată mai mare, pentru ca, în final, executarea silită să aducă consecințe directe și imediate, precum poprirea conturilor sau sechestrarea bunurilor.

În momentul în care ajungi să primești o cerere de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditor, înseamnă că disputa inițială a escaladat până la punctul în care este pusă în discuție însăși continuitatea afacerii.

Ce presupune deschiderea procedurii de insolvență la cererea creditorului și ce termene ai

Deschiderea procedurii de insolvență la cererea unui creditor este demersul prin care un partener comercial, după ce a parcurs etapele de recuperare a creanței anterior menționate, (dar nu obligatoriu, cererea se poate depune și fără parcurgerea acestor etape) se adresează tribunalului pentru a solicita intrarea firmei tale într-o procedură colectivă. Condițiile legale sunt clare: creditorul trebuie să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă de peste 50.000 lei, iar întârzierea la plată să fie mai mare de 60 de zile.

După depunerea cererii, instanța o comunică debitorului și stabilește primul termen care poate fi până la 3 luni. De la momentul comunicării cererii, ai la dispoziție 10 zile pentru a contesta starea de insolvență sau pentru a achita creanța care a generat depunerea cererii, împreună cu cheltuielile aferente. În lipsa unui răspuns sau a plății, instanța va analiza cererea și, dacă sunt îndeplinite condițiile legale, va dispune deschiderea procedurii de insolvență.

Ce se întâmplă după deschiderea procedurii

Dacă instanța admite cererea creditorului și dispune deschiderea procedurii de insolvență, efectele se produc imediat. De la acest moment, ai la dispoziție un termen de 10 zile pentru a depune la dosarul cauzei o serie de documente, inclusiv o declarație prin care îți exprimi intenția de a reorganiza societatea. În lipsa acestei declarații depuse în termenul legal, pierzi dreptul de a mai propune un plan de reorganizare.

Totodată, instanța va desemna un administrator judiciar, care îți va solicita, în primă fază, o serie de documente și situații financiare necesare pentru întocmirea raportului asupra cauzelor insolvenței și va supraveghea activitatea societății. Începând cu acest moment, orice plată efectuată fără acordul administratorului judiciar poate fi anulată și poate atrage consecințe legale.

Totodată, se suspendă de drept orice executări silite începute împotriva firmei, indiferent de natura creanțelor. Toți creditorii sunt obligați să își înscrie creanțele în tabelul preliminar, în termenul stabilit de administratorul judiciar, de regulă 30 de zile de la deschiderea procedurii. De la acest moment, recuperarea creanțelor se face exclusiv în cadrul procedurii colective.

Cum este administrată  firma după deschiderea insolvenței

După deschiderea procedurii, administratorul judiciar va convoca Adunarea generală a asociaților pentru desemnarea unui administrator special. Această funcție poate fi ocupată chiar de administratorul statutar, cu condiția ca acesta să nu aibă creanțe înregistrate împotriva societății.

Administratorul special își desfășoară activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Administratorul judiciar are dreptul de a solicita orice documente, de a verifica gestiunea și de a evalua dacă activitatea poate continua în condiții de eficiență sau dacă se impune restrângerea ori încetarea unor operațiuni.

De regulă, rolul adminsitratorului special este foarte important pentru înțelegerea afacerii, menținerea relațiilor comerciale și asigurarea fluxului de informații. De aceea, decizia de numire a administratorului special este una strategică.

Răspunderea personală a administratorului în procedura insolvenței

Unul dintre aspectele pe care mulți antreprenori le înțeleg prea târziu este riscul personal asociat insolvenței. Dacă se dovedește că ai continuat activitatea în perioada în care societatea era evident în stare de insolvență, ai folosit bunurile firmei în mod necorespunzător sau nu ai solicitat deschiderea procedurii în termenul legal de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, poți fi atras la răspundere personală.

Instanța poate decide ca tu, administrator, să răspunzi cu bunurile tale proprii pentru datoriile firmei, integral sau parțial. Această răspundere se poate extinde nu doar asupra creanței care a declanșat procedura, ci asupra întregului pasiv al societății, dacă se constată că acțiunile sau omisiunile tale au contribuit la agravarea situației. Cele mai frecvente cauze de atragere a răspunderii patrimoniale sunt folosirea bunurilor sau creditelor societății în interes propriu, continuarea unei activități care ducea evident la încetarea de plăți, ținerea unei contabilități fictive sau neconforme cu legea și transferarea activelor sau a unei părţi semnificative ale societății către o persoană strâns legată de debitor.

Această etapă ridică miza personală a procedurii, transformând o problemă aparent strict legată de firmă într-o datorie care poate fi suportată din patrimoniul tău personal. Este esențial să înțelegi că, odată deschisă procedura, conduita ta anterioară va fi atent analizată de administratorul judiciar și, în final, de instanță, iar deciziile luate înainte de insolvență pot avea efecte directe asupra vieții tale personale.

Reorganizarea și lichidarea – cele două scenarii ale procedurii

După deschiderea procedurii, evoluția firmei tale se poate orienta către unul dintre cele două scenarii prevăzute de lege. Reorganizarea presupune întocmirea unui plan de reorganizare, care trebuie acceptat de creditori și confirmat de instanță. Dacă planul este aprobat, activitatea continuă sub supravegherea administratorului judiciar, iar datoriile sunt achitate eșalonat, pe o perioadă de până la patru ani. Lichidarea intervine atunci când reorganizarea nu este posibilă, planul de reorganizare nu este acceptat sau, după caz, nu se depune un plan în termenul legal. În această situație, administratorul judiciar, devenit lichidator, valorifică bunurile firmei, distribuie sumele realizate către creditori și, la final, radiază societatea din Registrul Comerțului.

Noi, la RomInsolv, suntem aici pentru a te sprijini în fiecare etapă a procedurii, fie că putem fi propuși ca administrator judiciar la primul termen de judecată, fie că acționăm ca administrator special pentru a proteja interesele tale dacă instanța a desemnat deja un alt practician.

Contactează-ne