În procedura de insolvență, scopul ar trebui să fie redresarea debitorului sau, în cazul inevitabil al falimentului, valorificarea eficientă a activelor pentru plata creditorilor. Însă, în practică, creditorii majoritari sau grupurile de creditori pot avea alte interese: eliminarea debitorului de pe piață, preluarea unor active valoroase sau blocarea unui concurent.
Prima etapă critică este numirea practicianului în insolvență, o decizie care determină desfășurarea întregii proceduri. Practicianul în insolvență poate influența direct echilibrul între interesele creditorilor și șansele de redresare ale debitorului. În mâinile unui creditor majoritar, acest proces poate deveni un instrument de control economic.
Mecanismele prin care se preia controlul asupra debitorului
Un exemplu obișnuit începe cu solicitarea succesivă de informații financiare, economice și chiar tehnice, sub pretextul validării unor date. Creditorii folosesc aceste informații pentru a-și orienta viitoarele acțiuni și, odată obținut controlul, pot refuza planurile de reorganizare, fără obligația de a-și motiva votul.
Astfel, activitatea debitorului este suspendată, iar activele intră rapid în vânzare. Între timp, un alt operator este pregătit să preia locul lăsat liber pe piață, în beneficiul creditorului majoritar sau al unui concurent.
Practicianul în insolvență: cheia echilibrului sau a dezechilibrului
Practicianul în insolvență este numit prin hotărârea adunării creditorilor sau a creditorului majoritar. În teorie, acest practician trebuie să fie un administrator independent. În realitate, însă, numirea sa poate fi influențată de un alt practician, de un creditor majoritar aflat în insolvență sau de un grup de creditori care acționează concertat.
Cazurile devin și mai complexe când un singur creditor exercită un control pe verticală și orizontală asupra mai multor debitori din aceeași piață. Practicianul ajunge astfel să dețină informații sensibile despre industrii strategice precum energia, transporturile sau industria alimentară, ceea ce poate distorsiona concurența.
Tensiunile asupra practicianului: cum se atacă independența acestuia?
Practicianul care refuză să se conformeze intereselor creditorilor majoritari poate deveni ținta unor presiuni semnificative. Printre acestea se numără:
- Reducerea retroactivă a onorariului prin hotărârea adunării creditorilor;
- Cereri abuzive transformate în hotărâri ale Comitetului Creditorilor, care sunt obligatorii pentru practicianul în insolvență;
- Hotărâri executorii, chiar și atunci când sunt contestate, producând efecte ireversibile până la soluționarea legalității lor.
Aceste practici subminează independența practicianului și capacitatea acestuia de a gestiona corect procedura.
Cum pot fi prevenite astfel de abuzuri?
Soluția depinde de noi, practicienii în insolvență, și de măsurile legislative pe care le putem propune și susține. Este esențial ca atât Uniunea Națională a Practicienilor în Insolvență din România (UNPIR), cât și noi, cei de la RomInsolv, să vizăm protecția debitorului și să acționăm pentru consolidarea integrității profesiei și protejarea echilibrului în procedurile de insolvență. Printre măsurile necesare se numără:
- Recunoașterea legală a dreptului practicianului de a contesta hotărârile Comitetului Creditorilor.
- Eliminarea posibilității convocării și prezidării adunărilor de creditori de către un creditor sau grup de creditori.
- Redefinirea conflictului de interese, interzicând creditorilor în insolvență să desemneze practicieni pentru debitorii lor.
- Eliminarea unor prevederi legislative problematice din OUG nr. 86/2006 (art. 28 alin. 2 și alin. 5).
- Stabilirea unui prag minim pentru onorariile practicienilor și introducerea unor criterii clare de calcul al acestora.
- Interzicerea modificării retroactive a onorariilor administratorilor sau lichidatorilor judiciari după numire.
- Clarificarea condițiilor pentru oferta depusă în cazul selecțiilor organizate de ANAF sau alte instituții de stat, astfel încât să nu poată fi modificată ulterior.
Procedura de insolvență poate deveni un instrument de eliminare a debitorilor incomozi sau de distorsionare a pieței dacă nu sunt respectate principiile de transparență și echitate. Numirea unui practician independent, sancționarea abuzurilor și reglementările clare sunt esențiale pentru a proteja interesul public și a menține integritatea procesului.